CUNŢAN Maria

1862- 1935

Fata lui Dimitrie Cuntan, urmează cursurile şcolii primare romaneşti şi a unui “institut” de limbi străine.
Participă în 1878 la înfiinţarea “Reuniunii Române de Muzică din Sibiu” alături de tatăl sau, este membră activă a “Societăţii Scriitorilor Români” (în 1909) şi alături de Goga, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Ion Agârbiceanu, Victor Eftimiu, ia parte la “Şezătoarea de la Sibiu” – prima şezătoare literară a scriitorilor români ce se desfăşoară în Sala festivă a “ASTREI”. Pregătită temeinic prin bogate cunoştinţe culturale, Maria Cunţan încheagă primele versuri cu care-şi face intrarea în preţioase reviste ale timpului: “Vatra”, “Familia” (Oradea Mare), “Luceafărul”, “Telegraful Român”, “Foaia Poporului”, “Ţara Noastră”, “Viaţa literară şi artistică”, “Tribuna” (“Foiţa Tribunei” în 1891). În 1891 publica în Foaia Ilustrată condusa de D. P. Berceanu, proza “Din viaţa mea şcolară”
În 1901 publica la Orăştie primul volum de poezii care este f. bine primit de public.
Apoi, Maria Cunţan îşi începe rodnica plăsmuire poetică în mai toate revistele însemnate: “Flacăra”, “Convorbiri literare”, “Sburătorul”, “Arhiva”, “Junimea literară”, “Dochia”, “Primăvara”, ‘Viitorul româncelor”, “Revista noastră”, “Revista politică şi literară” (Blaj), “Revista scriitoarelor şi scriitorilor români”.
În 1915 se mută la Bucureşti. În acelaşi an în 8 septembrie la Atenul Roman are loc un festival dedicat ei. Participă la primul război mondial ca sora de caritate. Din 1925 se retrage din viaţa publică. Moare la Bucureşti în 1935.