Personalităţi culturale

personalitati
  • DETALII DESPRE WITTSTOCK Erwin
  • A - B
  • C
  • D - F
  • G - H
  • I - L
  • M - N
  • O - R
  • S
  • T - Z
WITTSTOCK Erwin


WITTSTOCK Erwin

1899 - 1962

S-a născut la Sibiu, scriitor de limba germană.
Wittstock şi-a petrecut o bună parte a copilăriei şi tinereţii la Biertan, fiind fiul preotului şi scriitorului Oskar Wittstock.
Pe când Transilvania se afla încă sub stăpânirea austro-ungară, Erwin Wittstock a fost încorporat în armata imperială şi, după un scurt stagiu de instrucţie, a fost trimis pe frontul italian.
După terminarea primului război mondial, Wittstock şi-a finalizat studiile superioare la Universitatea din Cluj, apoi, fiind licenţiat în Drept, a profesat avocatură la Sibiu unde a revenit în 1922.
S-a căsătorit în 1925 cu fiica directorului liceului Brukenthal Erna Schiller.
Între anii 1929-30 Wittstock a fost secretar de redacţie la „Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt“ („Cotidianul transilvănean german“), iar în perioada 1931-1936 a lucrat din nou ca funcţionar public la magistratura din Sibiu, în această perioadă scriind o serie de lucrări care demonstrează competentele sale în domeniul ştiinţelor juridice.
Activitatea sa literară începe în 1925, debutând în presă cu povestiri şi nuvele, parte din ele adunate în primul său volum „Zineborn“, apărut în 1927 la Sibiu.
Romanul Januar ‘45 oder Die höhere Pflicht (Ianuarie ’45 sau datoria supremă) tratează deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică, în perioada 1945-1949. Romanul se axează pe zilele tulburi ale ridicării germanilor de la casele lor, destinul minorităţii germane fiind ilustrat prin exemplul unei familii. În secret, s-a ordonat deportarea forţată a germanilor din România cu vârstele cuprinse între 17 şi 45 de ani şi s-a stabilit că ridicarea efectivă să aibă loc în perioada 11-14 ianuarie 1945. Erwin Wittstock documentează, cu un real talent de narator, dureroasa experienţă a conaţionalilor săi saşi transilvăneni.
Erwin Wittstock a avut trei fii, dintre care unul, Joachim Wittstock, a devenit şi el scriitor.
Doctor Honoris Causa al Universităţii din Heidelberg în 1936 şi din 1950 membru al Uniunii Scriitorilor din România. Este unul dintre cei mai importanţi scriitori de limba germană din România.
La începutul războiului se stabileşte la Berlin. În 1944 se reîntoarce la Sibiu unde deschide un birou de avocatură. Din 1957 se stabileşte la Braşov în urma celei de-a două căsătorii.