VĂTĂŞIANU Virgil

1902 - 1993

Născut la Sibiu, istoric de artă, medievist, pedagog român membru al Academiei Romane, profesor universitar la Cluj.
Opera principala: “Istoria artei feudale în Ţările Romane”
A absolvit Liceul Gheorghe Lazăr din localitatea de naştere, după care a urmat între anii 1920-1924 cursurile facultăţii de drept la Universitatea Bucureşti.
Ulterior a studiat istoria artei la universităţile din Cluj, Praga şi Viena. Şi-a luat doctoratul cu summa cum laude în anul 1927 la Universitatea Viena, sub îndrumarea eminentului profesor Joseph Sztrygowski, cu o temă privind arhitectura românească medievală din Ţara Haţegului, Vechile biserici de piatră româneşti din judeţul Hunedoara.
Între anii 1930 - 1931, 1934 - 1936 şi 1938 - 1946 a fost secretar al Şcolii Române din Roma - Scuola Romena di Roma.
Revenit în ţară, Virgil Vătăşianu a devenit titularul catedrei de istoria artei la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. În semn de recunoaştere al meritelor sale deosebite în istoria artei, Virgil Vătăşianu a fost distins cu numeroase ordine şi medalii şi a purtat titlul de Profesor Emerit. În anul 1972 savantul Virgil Vătăşianu a fost distins cu Premiul Johann Gottfried von Herder, acordat de Universitatea Viena, iar în anul 1974 a devenit membru titular al Academiei României. A decedat la 15 noiembrie 1993, la Cluj.
Intelectual de vastă erudiţie, posesor al unei imense culturi umaniste şi un teoretician de elită al fenomenului artistic, Virgil Vătăşianu este autorul unui număr impresionant de lucrări ştiinţifice, unele fundamentale, dedicate precumpănitor istoriei artei medievale din România. În calitate de dascăl universitar, profesorului doctor docent Virgil Vătăşianu îi revine calitatea de ctitor al şcolii clujeane de istoria artei precum şi meritul de a fi instruit şi format generaţii de istorici de artă.