In anul 1191 pe teritoriul localităţii medievale Sibiu este documentata o „prepozitura” catolica, subordonata Arhiepiscopului de Esztergom, in Ungaria.
Prima mănăstire semnalată documentar este cea premonstratensă (1234), urmată de cea a ordinului dominican (predicator) atestată documentar prima data in 1282 sub denumirea de “La Sf. Cruce”.
Această din urmă mănăstire era situată cel mai probabil în capătul estic al actualei străzi 9 Mai, în afara porţii Guşteriţei (pe locul unde se află capela Sf. Cruce).
Manastirea a cazut prada atacurilor invadatorilor si a ramas parasita. Mai tarziu va fi transformata în leprozerie, iar dominicanii îşi construiesc cu începere din 1475 mănăstirea şi biserica pe actuala str. G-ral Magheru (Biserica Ursulinelor).
Prima biserica din lemn situata pe locul actualei Biserici a Azilului se pare ca a fost construita in jurul anului 1292.
În anul 1300 este atestată documentar şi existenţa unei mănăstiri de călugări minoriţi (ordinul franciscan) localizată de unii cercetători pe locul unde se afla biserică cu hramul Sf. Elisabeta, demolata in 1862 (azi Şcoala de la intersecţia străzilor 9 Mai şi Constituţiei).
De asemenea, pe partea opusă a străzii 9 Mai, pe locul unde se aflase casa cu nr. 75, existase până în anul demolării (1987) corul poligonal al unei biserici ridicate cel mai probabil de o ramura a calugarilor franciscani. In documente apare ca Biserica Minoritilor desi nu exista suficiente dovezi in acest sens. Cert este ca respectiva biserica măsura 51 m lungime în interior, avea fundaţii groase de 1,60 m, iniţial construindu-se doar corul. Ulterior, i s-a mai adăugat o navă laterală şu un turn. Era fortificată, contribuind la ansamblul militar defensiv din zona Porţii Elisabeta.
Construcţia a fost deteriorată în timpul atacurilor armatei turce din anul 1438, comunitatea franciscanilor nemaiputând să o repare complet până la alungarea ei din oraş, odată cu adoptarea Reformei de către naţiunea săsească, în secolul al XVI-lea.
În secolul al XVIII-lea, aici funcţiona prima manufactură de mătase din Sibiu (1788), iar vechea biserica este transformată, adăugându-i-se un acoperiş care ulterior va fi şi mansardat. În secolul al XIX-lea este compartimentată şi transformată în locuinţă. A fost demolata in 1987.
Pe locul actualei Biserici Evanghelice exista o Biserica romanica cu hramul Sf. Maria prima data mentionata in documente in anul 1322.
Actuala biserica luterana a fost construită cu începere din jurul anului 1350.
Privitor la construcţia edificiului, primul document concludent datează din 1371, când, se pare, a fost construit deja corul bisericii. Ultima intervenţie asupra bisericii are loc în 1520, când se construieşte turnuleţul de pe latura sudică a edificiului.
În jurul bisericii parohiale se afla vechiul cimitir al localităţii, unde anterior anului 1415, unul din vicejuzii Sibiului, Iacob, a ctitorit o capelă cu hramul Sfântului Iacob, faptă pentru care papa îi concede drepturile de patronat. Capela a fost demolată în anul 1898
În imediata apropiere a bisericii parohiale se află o casă (Piaţa Huet nr. 17) unde pe baza unui cor poligonal gotic, precum şi al unor fragmente de frescă reprezentând pe sfinţii Cristofor şi Ştefan, era plasata o alta capela veche demolata in anul 1831.
Nu departe de acest loc, între construcţiile care se întindeau în Piaţa Mică deasupra tunelului de acces dinspre Oraşul de jos este semnalată aşa-zisa Biserică a arcadelor (demolată în 1851), iar o a treia capelă gotică, consemnată şi pe planul lui G.M. Visconti (1699) s-a aflat în curtea Casei Lutsch (Piaţa Mare nr. 13).
In 1543, sub indrumarea primarului Peter Haller si a preotului Mathias Rauser, sasii sibieni, catolici pana atunci, au aderat la Reforma lui Martin Luther. La inceput slujbele lutherane se tineau in Biserica Sf. Elisabeta.
In 1688 in sediul Breslei Cojocarilor calugarii iezuiti au amenajat o capela catolica.
In 1690 „companistii” greci au obtinut autorizatia de a-si construi o capela ortodoxa in Cetate undeva pe actuala strada Tribunei. In aceasta biserica au slujit calugari greci.
Călugării franciscani, cu începere din 1716, reconstruiesc biserica şi mănăstirea ce aparţinuse călugăriţelor clarisse pe str. Şelarilor.
La scurt timp, în centrul oraşului, în Piaţa Mare se construieşte biserica şi seminarul iezuit (1726 - 1733).
Ruinata biserică a mănăstirii dominicane (str. G-ral Magheru) este predată maicilor ursuline (menţionate în Sibiu din anul 1718), care o reconstruiesc cu începere din 1728, pentru ca ulterior, în 1734 să înceapă construcţia mănăstirii (extinsă după 1769).
Se construiesc lăcaşuri de cult catolice şi în exteriorul zidurilor cetăţii: mai întâi, în 1755, se edifică pe locul vechii mănăstiri dominicane, Capela Crucii (Piaţa Gării - actuala Piaţă 1 Decembrie 1918), precum şi biserica cu hramul Sf. Elisabeta în cartierul Terezian (1767 - 1771), alături de complexul de clădiri transformate în orfelinat.
Prima biserica romaneasca a fost biserica greco-catolică cu hramul Sf. Petru şi Pavel (Biserica dintre brazi, 1778-1788, str. Reconstrucţiei)
A doua biserica romaneasca din Sibiu, de data aceasta ortodoxa, este cea numita „din groapa”, in fostul cartier Josefin (azi Strada Justitiei), cu hramul „Bunavestire”. Potrivit inscriptiei din altar, prima biserica s-a zidit „cu cheltuiala jupanesei” Stana, sotia lui Patru Luca, intre anii 1788-1789, recladita in 1802 de ginerele lor Hagi Constantin Pop.
A 3-a biserica ortodoxa dateaza din anul 1791 si poarta hramul “Sf. Luca (pe strada Lunga).
La sfarsitul sec. XVIII grecii isi construiesc biserica cu hramul “Schimbarea la Faţă” pe locul actualei Catedrale ortodoxe.
In 1858 prin achiziţionarea unei clădiri de pe str. Mitropoliei de azi, mitropolitul Andrei Şaguna întemeiază reşedinţa mitropolitană.
În 1867 se stabileşte la Sibiu şi sediul Episcopiei evanghelice C.A. după sute de ani de existenţă la Biertan (din 1571). Începând cu anul 1872 prin achiziţionarea fostei case a meşterului tăbăcar Filek (str. G-ral Magheru nr. 4), aici va funcţiona Consistoriul superior al bisericii evanghelice şi Episcopia luterană.
Alte două lăcaşuri de cult se ridică pe aceeaşi stradă a Mitropoliei: mai întâi biserica reformată calvină (terminată în 1786), apoi, în 1883 se construieşte, în porţiunea dintre zidurile de incintă, în zwinger, biserica evanghelică cu hramul Sf. Ioan. (reconstruita in 1912).
Fără a fi prea numeroasă şi comunitatea evreiască din Sibiu a reuşit să-şi construiască lăcaşul de cult, Sinagoga pe actuala stradă a Constituţiei, în anul 1899. De la mijlocul sec. XIX evreii din Sibiu aveau amenajat un templu evreiesc pe actuala strada 9 Mai.
Planul ridicarii unei catedrale mitropolitane la Sibiu a apartinut lui Andrei Saguna dar mai trec însă câteva decenii până când în timpul păstoririi mitropolitului Ioan Meţianu, pe locul bisericii grecesti de pe strada Mitropoliei, a fost ridicată Catedrala Ortodoxă "Sfânta Treime" (1902 - 1906).
In noiembrie 1938 se inaugureaza Biserica Ortodoxa din Gusterita, iar in iunie 1945 se inaugureaza Biserica "Sf. Nicolae" din Lazaret.