SIGERUS Emil

1854 1947

S-a născut la Sibiu la 19 februarie 1854, al cincilea copil al senatorului Karl Sigerus. De copil a fost interesat de gospodăriile ţăranilor saşi şi români. În călătoriile pe care le făcea alături de tatăl său în satele din împrejurimile Sibiului (Caşolţ, Vurpăr, Daia, Hosman) Emil desena minunatele modele pe care le găsea pe perne şi cuverturi, precum şi ornamentele specifice de pe vasele de ceramică.
După absolvirea gimnaziului, s-a orientat spre meseria de librar, care era o tradiţie de familie, Emil Sigerus era nepotul lui Martin Hochmeister.
După ce a lucrat o scurtă perioadă în tipografia “Ottmar Pfraundler”, Emil s-a îmbolnăvit şi a plecat la tratament în străinătate.
Între 1877-1880 a locuit la Ljubljana, în Slovenia. Aici l-a cunoscut pe directorul muzeului de artă populară dr. Deschmann, mare specialist şi colecţionar pasionat de obiecte de artă populară. Sub impresia acestor exponate, Emil Sigerus a hotărât ca la întoarcerea în ţară să înfiinţeze la Sibiu un muzeu de artă populară.
Pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele de artă populară, Emil Sigerus a întreprins în 1880 o călătorie de studii la Viena, unde a vizitat muzee şi colecţii de artă.
Reîntors de la Viena, Sigerus a înfiinţat în 1885 în Sibiu, Muzeul Carpatin (Karpatenmuseum), la baza căruia a stat colecţia proprie, de aproximativ 500 de obiecte, în special ulcioare, farfurii, vase de cositor şi textile.
A fost funcţionar, apoi director al Societăţii de Asigurări Transilvania, membru fondator al Asociaţiei Carpatine din Transilvania, co-fondator al Asociaţiei Sebastian Hann al cărei director a fost din 1907 până în 1946., întemeietor al Muzeului Carpatin, redactor la Siebenbürger Deutsches Tageblatt.
Colecţiile sale au stat la baza secţiei de etnografie a Muzeului Brukenthal deschisă în 1957.
Ca rezultat a pasiunii sale pentru broderiile şi ţesăturile ţărăneşti, Emil Sigerus editează în 1906 mapa cu modele de broderii săseşti intitulată Siebenbürgisch-sächsische Leinenstickerei (Broderii pe pânză a saşilor transilvăneni). În afara lucrării “Cronica oraşului Sibiu 1100-1929” (1930), a mai scris: ‘Cronica sibiana a razboiului’ (1917), ‘Din vechiul Sibiu’ (1922), ‘Despre oameni şi timpuri’ (1937).
Membru de onoare al Muzeului de Etnografie din Viena şi al Institutului German pentru Relaţii cu Străinătatea din Stuttgart.
Când Emil Sigerus a împlinit 80 de ani, Muzeul de artă populară din Viena l-a numit membru de onoare.
S-a stins din viaţă în 25 martie 1947, la venerabila vârsta de 93 de ani;
Este înmormântat în Cimitirul Municipal.