Biblioteca Brukenthal se află în cea de a doua curte interioară a Palatului Brukenthal.
Înfiinţarea Bibliotecii Brukenthal se datorează fondului de carte achiziţionat de baronul Samuel von Brukenthal (15.972 volume), la care s-au adăugat pe parcursul anilor alte colecţii, între care: Biblioteca capelei (fondată în secolul al XIV-lea, cuprinzând biblioteca Mănăstirii Dominicane şi bibliotecile unor patricieni sibieni), fondul de carte al Capitlului Evanghelic, cel al Academiei de Drept şi o serie de donaţii de la particulari şi instituţii ştiinţifice din ţară şi străinătate.
Numărul total al volumelor atinge circa 280000.
Din cele 778 de manuscrise de mentionat doua lucrari extrem de valoroase:
Breviarul Brukenthal (achiziţionat în 1786 la Viena şi realizat în Ţările de Jos la începutul secolului al XVI-lea, scris pe pergament, cu caractere gotice minuscule, împodobit cu miniaturi pictate si Vigiliale, manuscris pe pergament, datat din anul 1507; paginile cuprind caractere gotice şi neume, iar iniţialele sunt împodobite în culorile roşu, albastru şi negru.
Bibliteca gazdueste un fond valoros de carte europeana rara (aprox. 30000 volume din sec. XVI-XVIII), aproximativ 1500 de volume de carte romaneasca rara si 382 volume de Incunabule.
Dintre cartile valoroase amintim:
Opus praeclarum quarti scripti a lui Toma de Aquino (Mainz, 1469),
Breviarum croaticum (1493),
Triomphi de Petrarca (1488),
Cronicile lui Schedel (2 000 ilustraţii gravate în lemn, Nürnberg, 1493),
De mirabilibus mundi de Solinus C. Iulius (Veneţia, 1488),
Geografia lui Strabo (Roma, 1473),
Istoria naturală a lui Pliniu cel Bătrân (Veneţia, 1498) etc.
Cazania lui Vaarlam (Iaşi, 1643),
Noul Testament de la Bălgrad (1648),
Biblia lui Şerban Cantacuzino (Bucureşti, 1688)